Cimitirul vesel Sapanta

Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraş s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Ce este sigur atestat, este că în 1935, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Riţiu, Stan Ioan a realizat partea vericală a crucilor ceva mai lată, cu loc pentru epitaf.

Primul epitaf datând din 1935, din 1960 încoace întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar devenind astfel un muzeu în aer liber de natură unică şi o atracţie turistică.

Vestitul cimitir se află în centrul comunei, la biserica parohială. Specificul acestui cimitir constă în crucile sale, sculptate în lemn de stejar, pictate şi versificate prin încrustare. Culoarea aleasă de Stan Ioan Patraş este albastru. Această culoare a fost numită albastru de Săpânţa şi este puţin diferită de albastrul de Voronet.

Cele mai multe epitafuri sunt scurte, în general fiind alcătuite dintr-un număr de versuri care diferă între 7 şi 17.

Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.

Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.

Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere.

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sint simple si am putea spune chiar naive in stil dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.

Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.

Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sint sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.

Pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, fondatorul cimitirului, sunt scrise următoarele:

De cu tînăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș
Să mă ascultațoameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni

Cîte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cît-am putut
Orișicine mia cerut

Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea
Pe o altă piatră scrie:
Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi[sic] cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea

Alte obiective turistice in Sapanta

Amvonul bisericii a fost construit din cărămidă, văruit și vopsit în 1886 de către Marton Kosa, pe propria sa cheltuială. Coroana amvonului a fost construită în 1846 de către Istvan Kosa.

Prezenţa omului pe meleagurile săpânţene a lăsat urme încă din epoca bronzului. Muzeul din Sighetul Marmaţiei păstreaza vestigii arheologice din această perioadă, descoperite pe teritoriul comunei.

Localnici din Săpânţa sunt cunoscuţi în zonă pentru obiectele artizanale ce sunt produse aici, pentru costumele populare şi cergile realizate. Însă Săpânţa a devenit cu adevărat cunoscută în România şi în străinătate datorită Cimitirului Vesel

Tot ca şi obiectiv turistic putem aminti Casa Meşterului din Săpânţa unde turiştii pot vizita o expoziţie de obiecte pictate de Stan Pătraş: mici tablouri, obiecte de mobilier şi vase, etc. Deasemenea sunt fotografii, diplome şi distrincţii primite de meşter.